Grecia este un loc unde muntele isi da intalnire cu marea, deoarece la poalele lanturilor muntoase ce ocupa aproape intreaga suprafata a tarii, se astern cele trei mari – Mediterana, Egee si Ionica. Partea insulara a Greciei cuprinde peste 2700 de insule, dintre care doar 370 sunt locuite. Rezultatul acestei intalniri neobisnuite: peisaje de o frumusete bruta ce te uimeste si te fascineaza. Considerat, odinioara, lacasul zeilor si preferat astazi de cei pasionati de escaladari, Muntele Olimp continua sa vegheze asupra imprejurimilor de la o inaltime de 2 919 metri.

Cultura greaca are o varsta venerabila, de cateva mii de ani: a aparut o data cu civilizatia miceana, a atins apogeul in perioada elenistica sau clasica, si-a continuat, apoi, dezvoltarea sub influenta Imperiului Roman si, mai tarziu a celui Bizantin sau a celui Otoman, pastrand pana in zilele noastre dovezi ale valorii si autenticitatii sale.

Exista o serie de elemente pe care le consideram emblematice pentru cultura clasica greaca: coloanele apartinand unuia dintre stilurile doric, ionic sau corintic, vasele din lut decorate cu siluete negre pe un fond rosu, poemele epice ale lui Homer sau Hesiod, operele filosofice ale lui Platon si Aristotel.

Grecia dispune de numeroase alternative cu care sa-si imbie vizitatorii: muzeele si siturile arheologice, locurile incarcate de spiritualitate precum Muntele Athos ce gazduieste manastiri vechi de secole, insulele cu ale lor plaje calde despre care se spune ca primesc 300 de zile insorite pe an, gastronomia exotica. Indiferent ce alegi, trebuie sa-ti rezervi timp si pentru a hoinari in voie pe stradutele inguste ce serpuiesc printre cladirile albe sau pentru a cerceta variata oferta a vanzatorilor din bazaruri.

Traditiile culinare reprezinta pentru greci un patrimoniu de pret pe care il cultiva si respecta. Cu atat mai mult cu cat parca in nicio alta tara specificul bucatariei nu a fost atat de influentat de istorie ca in Grecia. Bucataria greceasca – rezultatul unei sinteze intre bucataria mediteraneana si cea balcanica – este renumita pentru mancarurile simple, dar savuroase, pe baza de legume proaspete, branza feta, peste si fructe de mare, din care nu lipsesc niciodata uleiul de masline si condimentele dulci.

Cinematografia greceasca nu se bucura, in afara tarii, de recunoasterea meritata, desi calitatea filmelor nu este de neglijat. Motivul? Unii ar spune lipsa unei promovari adecvate. Cert este ca varsta de aur a cinematografiei elene se considera a fi perioada anilor ’50-’60, cand apareau filmele lui Michael Cacoyannis – Stella sau Zorba Grecul, despre a caror popularitate se spune ca nu a fost egalata de nicio alta productie greceasca. Anii ’70 reprezinta debutul unei noi etape in istoria filmului elen: Theo Angelopoulos impune cu rapiditate un stil sofisticat si original, cultivat si astazi de regizorii care vor sa arate ca cinematografia greceasca merita luata in seama.