Care e unul dintre primele cuvinte care ne vin in minte atunci cand ne gandim la Germania? Poate precizie? Poate disciplina? Parca pentru a nu contrazice rigorile cu care asociem, adesea, spiritul german, treptele de relief s-au insirat cuminti in ordine crescatoare de la Nord la Sud. Dar de la cei 4 metri sub nivelul marii din campiile nordice ale landului Schleswig-Holstein pana la cei 3000 de metri altitudine din Alpi, nimic nu merita trecut cu vederea in Germania.

Cladirile cu arhitectura sobra in stil gotic, numeroasele teatre (300 in intreaga tara), muzeele, parcurile sunt caracteristice atat oraselor mari, cat si celor mici, incluse mai rar in itinerarul turistilor.

Germanii se mandresc cu ideea ca locuiesc in „Tara poetilor si a ganditorilor” (in germana Das Land der Dichter und Denker). Si nu e de mirare, tinand cont de numarul mare de personalitati marcante ce s-au nascut in Germania. Acestora li se adauga, insa, alti artisti importanti, care, desi nu au fost cetateni germani in sensul propriu al cuvantului, nu pot fi priviti decat in contextul culturii germane.

Bucataria germana este cunoscuta pentru retetele pe baza de cartofi, varza, morcovi sau spanac, dar si pentru cele peste 1 500 de sortimente de carnati. Si, cand vine vorba despre paine, nemtii au dat dovada de imaginatie. Au amestecat ingredientele – faina de grau sau secara, seminte de in, de floarea-soarelui, de dovleac...creand peste 300 de feluri diferite de paine. Dar trebuie sa admitem ca bucataria germana nu ar mai fi aceeasi fara berea ce se incadreaza atat de bine in peisajul pitoresc al balciurilor si al festivalurilor nemtesti.

Inainte de Primul Razboi Mondial, curentul expresionist incepea sa se manifeste in cinematografie. Aceasta e perioada in care filmul german se face remarcat. Folosind tehnici specifice de iluminare, decoruri suprarealiste si exagerate, regizori precum Murnau sau Wiene puneau in scena imaginarul cu o indrazneala uimitoare. Aparitia filmului „Ingerul albastru” (1930), in regia lui Josef von Sternberg, care o prezenta lumii pe Marlene Dietrich, consolideaza prestigiul cinematografiei germane. Acesta este, insa, si ultimul succes notabil, caci, din momentul in care Partidul Nazist preia puterea, filmul devine instrument de propaganda. Cinematografia intra pe o panta descendenta, reusind sa isi revina abia in a doua parte a anilor ’60.

Astazi, Germania are, din nou, de spus un cuvant important in industria mondiala a filmului. Productiile germane reusesc sa atraga aprecieri favorabile din partea criticilor, utilizand teme nationale pentru a spune povesti universale.

Germania are o populatie de peste 82 milioane de locuitori, dintre acestia 7,3 milioane fiind straini. Limba germana este declarata limba oficiala in 6 state (Germania, Austria, Elvetia, Belgia, Luxemburg, Liechtenstein), dar si in regiunea autonoma Tirolul de Sud, din nordul Italiei.

Germania are in „colectie” 120 de Premii Nobel, fapt ce subliniaza importanta contributiei germane la dezvoltarea stiintei mondiale.